De treci codrii de aramă, de departe vezi arzând, fosta casă a lu bunicul, și pe el l-auzi urlând.L-am rugat de-atâtea ori să-mi de-a actele pe casă, da el n-a vrut să m-asculte ș-acu-i țin ușa să nu iasă.
M-o luat flama de cu seară la căminu cultural, când după o zi de coasă am mers cu mândra mea la bal.Mi-o dat unu un chil de țuică să-i dau mândra c-umprumut, că oricum eram prea mangă și n-aș fi putut s-o fut.
Sar înnebuniți vecinii cu găleți de apă-n mână, eu le zic că nu mi-e sete și le-arăt că am fântână.Și strig să mă lase-n pace aruncând spre ei toporul, care taie o babă-n două și la alta "au chiciorul!"
Mă dezbat deodată brusc și nu știu fumu de unde vine, într-un casă da bunicu nu se simte foarte bine.Îmi pare rău de ce-am făcut și regret și vreau să mor, ș-am chemat televiziunea să mă tai în fața lor!
Pe când intram în pădure, am auzit strigătul unei păsări cântătoare.Nu era o melodie frumoasă – era sunetul pe care îl scoate pasărea atunci când este ucisă de un uliu.
